În acest articol va fi analizat în detaliu Aporofobie, un subiect relevant care a captat atenția a numeroase persoane în ultimii ani. Pe parcursul următoarelor rânduri, diferitele aspecte legate de Aporofobie vor fi explorate în profunzime, de la originea sa până la impactul său asupra societății actuale. Se vor aprofunda semnificația sa, aplicațiile sale practice, precum și implicațiile pe care le are în diverse domenii. Printr-o abordare multidisciplinară, căutăm să facem lumină asupra Aporofobie și să oferim o viziune largă și obiectivă asupra acestui subiect de mare interes.
Această pagină (secțiune) necesită o verificare. De verificat: Existența cuvântului în limba română.
Ștergeți eticheta numai după rezolvarea problemelor.
Aporofobia (din limba Spaniolaaporofobia, și din Greaca Antică ἄπορος (á-poros)= fără resurse, nevoiaș, sărac și ἄπορος (á-poros) (phobos)= frică) reprezintă teama de sărăcie și de oamenii săraci. Este dezgustul și antipatia față de oamenii nevoiași, care nu au un venit sau care sunt neajutorați.
Conceptul de aporofobie a fost creat în anii 1990 de către filozoful Adela Cortina, profesoară de Etică și Filozofie Politică la Universitatea din Valencia, această atitudine diferențiindu-se de xenofobia, care face referire doar la respingerea străinilor și la rasism, care este discriminarea grupurilor etnice. Diferența dintre aporofobie și xenofobie sau rasism este că nu există discriminare sau marginalizare a imigranților sau a membrilor altor grupuri etnice atunci când acești oameni au bunuri, resurse economice și/sau relevanță media și socială.
Așadar, aporofobia constă într-un sentiment de teamă și într-o atitudine de respingere a săracilor, a lipsei mijloacelor, neajutorului. Asemenea sentimente și atitudini sunt dobândite.