Constantin Duca

În prezent, Constantin Duca a devenit un subiect de mare relevanță în diferite domenii. Fie în sfera socială, politică, economică sau culturală, Constantin Duca a captat atenția oamenilor de toate vârstele și profesiile. Acest fenomen a stârnit un mare interes datorită impactului său asupra societății și a relevanței sale astăzi. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Constantin Duca și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la origine până la evoluția sa actuală, Constantin Duca a generat discuții și dezbateri care continuă să crească. Prin această analiză, căutăm să înțelegem în continuare importanța Constantin Duca și implicațiile pe care le are asupra societății noastre.
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Duca.
Constantin Duca
Date personale
Decedat1704 Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Duca
Anastasia Duca Modificați la Wikidata
CopiiNN] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
domnitor al Moldovei
Domnie1693 – 1695
Domnie1700 – 1703

Constantin Duca (n.  ? – d. 1704, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domn al Moldovei între aprilie 1693 și 18 decembrie 1695 și între 12 septembrie 1700 și 26 iulie 1703. A fost fiul lui Gheorghe Duca al Moldovei.

Domnii

În prima domnie ia tronul cu sprijinul socrului său Constantin Brâncoveanu al Țării Românești în 1693. A venit în țară cu mulți creditori greci, s-a încuscrit cu familia Costineștilor și i-a alungat pe Cantemirești. Pentru a-și scoate cheltuielile pentru domnie, pune dări noi, ca văcăritul, peste țară, deja prădată de polonezi,turci și tătari. Nemulțumind în mai multe rânduri pe turci, și omorându-l și pe capigiul venit după haraciul neplătit, este mazilit cu toată intervenția bănească a lui Brâncoveanu.

A doua oară, ia domnia după Antioh Cantemir, dușmanul lui Brâncoveanu, tot cu sprijinul acestuia, deși moartea soției sale din 1697, răcise legăturile de rudenie. Și de această dată mărește dările (opt sferturi în loc de patru pe an), reînființează văcăritul, scos de predecesorul său, și-i persecută pe Cantemirești. Acestia emigrează la vecini și caută să-i creeze lui Duca greutăți. În cele din urmă, Duca se pune rău și cu Brâncoveanu, care reușește să-l mazilească.