În lumea de astăzi, Globus cruciger a devenit un subiect de mare relevanță și interes la nivel global. De la origini și până la impactul său asupra societății contemporane, Globus cruciger a jucat un rol fundamental în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. Fie prin influența sa asupra culturii populare, prin contribuția sa la progresul tehnologic sau prin semnificația sa în istorie, Globus cruciger a generat un domeniu vast de studiu și cercetare care continuă să fascineze experții și pasionații deopotrivă. În acest articol, vom explora multiplele fațete ale Globus cruciger, analizând importanța și domeniul de aplicare a acestuia în diferite domenii, pentru a înțelege pe deplin semnificația sa în lumea de astăzi.
Globus cruciger (în românăglob crucifer, „glob purtător de cruce”, iar în germanăReichsapfel) este un simbol creștin. Este un glob pe care este așezată o cruce, utilizat ca însemn regal, pentru încoronare, în mai multe monarhii din Europa. Era cazul îndeosebi al Sfântului Imperiu Roman, unde era desemnat ca fiind „glob imperial”. În cursul ceremoniilor de încoronare ale monarhilor britanici, un astfel de glob este folosit și în contemporaneitate.
Acest simbol creștin de autoritate, care era utilizat în Evul Mediu, se regăsește și în prezent pe unele monede, precum și în iconografie. Simbolizează dominația temporală – și nu numai spirituală – a lui Isus Hristos asupra lumii. În iconografia occidentală, imaginea lui Hristos purtând în mână un glob este cunoscută sub denumirea de Salvator Mundi(en), „Mântuitorul Lumii” / „Salvatorul Lumii”.
Etimologie
În latinăglŏbus: „glob”, „sferă”. Cuvântul latinesc cruciger este compus din substantivul crux, crŭcis: „cruce” și din verbul gĕrō, gĕrĕre, gessī, gestum: „a purta”. Prin urmare, sintagmalatinăGlobus cruciger se poate traduce în românăGlob purtător de cruce.
Istorie
Primele „globi” au apărut la începutul secolului al V-lea după Hristos. Primul era fie pe aversul unei monede bătute sub împăratul Arcadius, între 395 și 408, fie, mai probabil, pe fața unei monede emise sub împăratul Teodosiu al II-lea.
Faptul de a ține în mână, ori sub picior, era un simbol clar de putere imperială adresat păgânilor. Romanii erau, de altfel, familiarizați cu această utilizare a globului pentru a reprezenta lumea, universul, și dominația protectoare pe care împăratul era îndrituit să o exercite asupra ei. Găsim, de exemplu, o monedă emisă de Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, în care împăratul ține globul în mână, și chiar în secolul al II-lea d.Hr., o monedă bătută sub domnia lui Hadrian, reprezentându-l pe zeul roman Salus punând piciorul pe un glob.
În timpul expansiunii creștinismului, în secolul al V-lea, globul a primit o cruce, simbolizând dominația lui Dumnezeu asupra lumii întregi.Globul, în mâna împăratului, semnifică și proveniența divină a puterii pe care acesta o exercita. Mai simbolic încă, în iconografia medievală, talia obiectelor reprezenta importanța lor relativă: din acest punct de vedere, crucea este imensă, iar globul cu adevărat mic, totul simbolizând prioritatea lui Dumnezeu asupra problemelor omenești.
Monedă de bronz (jumătate de follis, 11,19 grame) emisă de Iustinian I, în anul 538, atelierul monetar din Constantinopol; avers: D N IVSTINIANVS P P AVG, bustul împăratului, din față, cu platoșă, cu diademă pe cap; în mâna dreaptă, împăratul ține un globus cruciger; în partea stângă a capului este gravată o cruce, de aceleași dimensiuni cu cea aflată pe globus cruciger; revers: în centru: litera K mare, deasupra o cruce; în stânga literei K, vertical: ANNO, în dreapta: XII; dedesubt, litera grecească Γ (gamma).
Salvator Mundi, în Biserica "Sf. Vit", din Ellwangen (landul german Baden-Württemberg)
^Cuvântul din germanăReichsapfel se traduce în limba română prin „măr împărătesc”.
^Îl simbolizează pe Hristos (crucea) dominând lumea (globul).
^Akakia (în greacăἀκακία) era un sul de mătase purpurie, care conținea niște praf, ținut de împărații bizantini, în timpul ceremoniilor, și care simboliza natura muritoare a tuturor oamenilor.
^S arată că moneda a fost bătută în cea de-a doua oficină a atelierului monetar (în cazul de față, din Constantinopol), CONOB, (monetăria de la Constantinopol, obryziacus, „aur pur”).
^Nu este vorba sigur de o concepție a rotunjimii Pământului „avant la lettre” (deși unii învățați greci apăraseră această idee și chiar dăduseră, cu aproximații acceptabile, perimetrul acestuia). Globul trimite la expresia latinăorbis terrarum, „cercul țărilor”, de unde numele dat acestuia.
^Acest lucru ne poate trimite să ne gândim la o temă vie și astăzi în Biserica Romano-Catolică, reprezentată de sărbătoarea „Cristos Regele Universului”, celebrată în ultima duminică a anului liturgic (în noiembrie).
^Această inscripție se citește: „DOMINVS NOSTER IVSTINIANVS PATER PATRIAE AVGVSTVS”, iar în traducere românăDomnul Nostru Iustinianus Părintele Patriei Augustus