În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Islamul sunit. Acest subiect a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul istoriei, generând o mare curiozitate și atrăgând atenția experților și amatorilor deopotrivă. De la începuturile sale, Islamul sunit a ridicat nenumărate întrebări și teorii care au contribuit la îmbogățirea cunoștințelor noastre pe această temă. În acest articol, vom explora originile sale, impactul asupra societății și cele mai recente cercetări și descoperiri care au marcat o piatră de hotar în înțelegerea Islamul sunit. Așa că pregătește-te să pornești într-o călătorie captivantă pentru a descoperi tot ce trebuie să știi despre Islamul sunit.
Sunismul (în arabă: سني sunnii) este curentul religios majoritar al islamului care cuprinde 85% - 90% dintre musulmani. Celălalt curent, minoritar, este șiismul.
Îndeosebi izvoarele folosite pentru scrierea dreptului musulman disting curentele islamului. Suniții sunt de acord asupra patru izvoare de referință principale: Coranul (cartea revelată a profetuluiislamuluiMahomed). Apoi, pentru cazurile ne evocate în mod direct de Coran, suniții utilizează cu prioritate faptele sale, apoi consensul jurisconsulților musulmani, apoi, în sfârșit, deducția juridică („Qiyas”) jurisconsultului, cu condiția ca ea să nu contrazică cele trei referințe precedente. Există și alte izvoare de referință potrivit școlilor sunite.
Etimologie
Cuvântul sunit derivă din „sunna”, care reprezintă linia de conduită a profetului Mahomed. Faptele sale au deci valoare de lege.
Imamul
În sunism nu există cler. Imamul nu este un preot, ci un membru al comunității musulmane care conduce rugăciunea: el este „cel care se așează în față pentru a conduce rugăciunea” și nu este neapărat un teolog. În arabă, imamul înseamnă „șef” sau „conducător”, iar în sunism, este suficient ca șeful să fie musulman, înțelept, să cunoască stâlpii islamului și să fi învățat o mare parte din Coran pe de rost, pentru a fi în fruntea unei comunități, a unui stat. Muezzinul, cel care cheamă la rugăciune, nu este nici el preot.
Sărbători specifice
Cele două sărbători sfinte autentice sunite sunt:
Aid al-Ad'ha: sărbătoarea sacrificiului, celebrând sfârșitul hajj, pelerinajul la Mecca și în muntele Arafat, ca și viața și sacrificiul lui Ibrahim. Este sărbătorită la 10 a lunii dhou al Hijja
Aid al-Fitr: sărbătoarea încheierii postului, celebrând sfârșitul lunii ramadan. Are loc în prima zi a lunii (din calendarul lunar) șawwal, care urmează după ramadan.