În articolul de astăzi, vom aprofunda în Mel Brooks, un subiect/persoană/eveniment care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Este important să înțelegem în detaliu ce este Mel Brooks și cum a afectat diferitele aspecte ale societății noastre. Pe parcursul acestui articol, vom explora originile Mel Brooks, implicațiile sale actuale și posibilele dezvoltări viitoare. În plus, vom sublinia relevanța pe care Mel Brooks o are astăzi și modul în care a influențat diverse domenii ale vieții noastre. Fără îndoială, Mel Brooks este un subiect/persoană/eveniment care merită să fie explorat în detaliu și suntem încântați să ne adâncim în acest univers fascinant.
Mel Brooks s-a născut în New York (cartierul Brooklyn), la 28 iunie1926, într-o familie evreiască de proveniență germano-rusă, numele său real fiind Melvin Kaminsky. Tatăl său, Maximilian Kaminsky, era originar din portul baltic german Danzig (actualmente Gdansk, în Polonia), iar mama sa Kate Kaminsky (născută Brookman) era originară din Kiev.
După război, Mel Brooks a intrat în lumea show-bizz-ului, începând să cânte ca pianist și baterist în cluburile din New York. Cu această ocazie și-a ales pseudonimulMel Brooks, pentru a se deosebi de trompetistul Max Kaminsky, celebru la acea vreme. A început apoi să apară pe scenă, precum și la câteve posturi de radio, ca „stand-up comic”.
Tot în acea perioadă, Mel Brooks a început să lucreze ca scenarist în show-bizz. Împreună cu Woody Allen, Neil Simon și alții, a scris scenarii pentru Sid Caesar’s Your Show of Shows, care a devenit ulterior Caesar’s Hour.
A lucrat împreună cu Buck Henry la realizarea serieiNBCGet Smart, difuzată între 1965 - 1970.
Primul film realizat de Mel Brooks, The Critic, (un scurtmetraj de animație regizat de Ernest Pintoff) a primit un Premiu Oscar în anul 1963.
Mel Brooks s-a căsătorit în 1964 cu actrița Anne Bancroft (cu care a avut un fiu, Max Brooks, născut în 1972); cei doi au format o familie până la decesul actriței (2005).
Scenariul scris de Mel Brooks pentru filmul The Producers (Producătorii) a fost un mare succes, filmul câștigând Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original în 1968. În timpul realizării acestui film l-a întâlnit pe actorul Gene Wilder cu care a colaborat ulterior, în multe din filmele sale.
În anul 1970, al doilea lungmetraj al lui Mel Brooks, The Twelve Chairs (Douăsprezece scaune), o ecranizare a nuvelei omonime scrise de Ilf și Petrov, nu a fost prea bine primit de către criticii de film de la Hollywood; a fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”.
În 1976, Mel Brooks a avut un nou mare succes cu filmul Silent Movie (Comedie mută '77), pe care l-a realizat pornind de la o idee îndrăzneață: primul lungmetraj mut de comedie după patru decenii de la introducerea filmului sonor la Hollywood. Distribuția filmului i-a cuprins (în afara lui Mel Brooks, în rolul principal) pe Dom DeLuise, Marty Feldman, Sid Caesar și Bernadette Peters. De asemenea, în film au apărut (jucându-și propriile personaje) Paul Newman, Burt Reynolds, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft și, în mod ironic, Marcel Marceau, care rostește singura replică sonoră din acest film mut: „Non!”
În 2005 a avut un rol de voce în filmul animatRobots. A lucrat apoi la un serial de televiziune numit Spaceballs (continuare a filmului Spaceballs din 1987); premiera a avut loc la 21 septembrie 2008.